Sunny, un nigerian condamnat la moarte în țara lui și scăpat din închisoare și de pedeapsa capitală cu ajutorul mitei, a fugit în Marea Britanie, unde ajuns să doarmă prin autobuze, timp de 21 de ani, scrie BBC.

Cum autoritățile i-au respins cererea de azil, iar acasă nu se putea întoarce, a rămas pribeag pe străzile londoneze – un om fără țară, fără drepturi, fără viitor.

În țara lui, Nigeria, a fost deținut politic și urma să fie executat, dacă rudele nu ar fi plătit bani grei pentru a-l scoate din închisoare și a-l urca în avion, cu destinația Marea Britanie. Au mituit tot ce se putea mitui, de la gardienii închisorii până la personalul de bord al navei cu care a călătorit Sonny.

Imediat după aterizare, Sunny și-a depus actele pentru azil și s-a grăbit să-și facă un rost. S-a înscris la o școală de film documentar, ca să aibă o meserie imediat ce ar fi fost validat ca apt de muncă în țara de adopție, și și-a ales ca temă pentru primul său documentar viața oamenilor străzii din Londra.

Cererea de azil i-a fost refuzată. Și, cum să se întoarcă acasă nu era opțiune, dacă voia să rămână în viață, Sunny a ales să rămână la Londra, în zona invizibilă pentru autorități, cea a oamenilor străzii. Așa a început viața lui de nomad urban.

Conform bbc.com, 21 de ani, Sunny a dormit în autobuzele de noapte din Londra, devenind aproape prieten cu unii dintre șoferi.

A identificat rutele cele mai bune, care-i permiteau două ore legate de somn, și locul cel mai bun din autobuzele supraetajate care sunt emblema Londrei: în spate, la “parter”.

De ce autobuzele? E mai cald și mai sigur decât pe străzi. Și mai confortabil decât în adăposturile de noapte pentru oamenii străzii. A încercat, spune el, să doarmă acolo de vreo două ori, în timpul sărbătorilor de iarnă, dar adăposturile sunt aglomerate și “e greu să dormi înghesuit, în miros de alcool și de oameni nespălați”.

În 2017 a primit dreptul la azil și, după 21 de ani, a putut să pună în practică primele lucruri învățate după ce a pus piciorul pe pământ britanic: să facă documentare. A-nceput să-și construiască, timp, o nouă viață. Însă îi e greu să se scuture de obiceiul vechi de 21 de ani. Călătorește cu autobuzele cu orele și, uneori, mai trage câte-un pui de somn.