[quote_box_center]Ricsa si-a extins zona de actiune inspre Occident, londonezii avand acum la dispozitie un mijloc de transport public cu pedale care isi face din ce in ce mai mult loc pe arterele rutiere de pe o parte si alta a Tamisei. Pe Oxford Street ii gasesti pe letoni asteptand cuminti, pana in miez de noapte, clientii pentru cele opt ricse pedalate de ei. In Soho, afacerea cu ricse se imparte intre bulgari, turci si ciprioti.[/quote_box_center]
Invazia taxiurilor cu pedale a inceput inca din 1990, iar numarul lor actual este greu de precizat, nefiind vehicule inregistrate. Asociatia Londoneza a operatorilor de ricse numara 300 de membri care considera ca cifra de 700 de ricse din capitala Marii Britanii este cea mai apropiata de realitate.
Ceva mai nervosi pe concurenta nemotorizata, taximetristii londonezi cred ca numarul acestora este mult mai mare, se arata intr-un reportaj al publicatiei The Economist.
Mana, ricsar!
Clientii de baza sunt petrecaretii care ies pe trei carari din cluburi, turistii care dau o raita in ritm de melc prin Edgware Road, fieful milionarilor arabi din Londra sau nou-venitii in metropola care incearca sa isi gaseasca reperele prin oras.
‘Arabii sunt printre cei mai fideli clienti“, povesteste Emil, un bulgar care pedaleaza zilnic dintr-o parte in alta a Londrei. Drumurile arabilor prin Londra bat mereu spre destinatii precum Shake-Shak, un lant de fast-food-uri American sau deja mentionata zona a protipendadei musulmane.
Scandinavii ajunsi in Londra folosesc invariabil ricsa pentru a merge catre cluburi sau a se intoarce spre hotel, in timp ce englezii sadea profita de a se deplasa cu taxiul cu pedale pana la opera sau la teatru.
Concurenta acerba
Sunt destui londonezi care se plang de inmulturirea numarului de ricse de pe strazile metropolei, insa cei mai vehementi sunt taximetristii clasici. Concurenta confratilor asezati la ghidon si pedale nu este vazuta cu ochi buni de acestia.
“Aglomereaza traficul, nu sunt o concurenta loiala“, se plange Steve McNamara, reprezentantul taximetristilor cu licenta din Londra. Este si normal ca acestia sa se planga, o calatorie cu ricsa prin West End poate atinge si exorbitantul pret de 40 de lire sterline, o suma mult mai mare decat cea perceputa de taximetristi.
Incercarile consilierilor locali de a-i organiza pe ricsari intr-o forma legala se loveste de cutuma stabilita de secole in Londra: oricine poate opera un mijloc de transport public fara licenta. In alte parti ale Angliei si Scotiei lucrurile difera cu mult.
[pull_quote_center]In Oxford, ricsele circula doar in baza unui program de rezervari anuntat cu mult timp inainte si in cadrul ceremoniilor nuptiale. Scotienii au ricsele inregistrate si taxate dupa legea comertului stradal. [/pull_quote_center]
In mai, Comisia de reforme legale a incercat sa aplice pentru ricse acelasi sistem de licentiere si impozitare ca in cazul taxiurilor. Initiativa ar putea duce la eradicarea exoticelor ricse din peisajul londonez, daca va avea succes de cauza, intrucat proprietarii lor de acum sunt atrasi mai degraba de avantajele castigurilor rezultate dintr-un “teren al nimanui” decat de interesul de a dezvolta o afacere legala cu ricse.