13.3 C
London
Thursday, November 18, 2021
13.3 C
London
Thursday, November 18, 2021

Adevărul despre cererile de azil politic din Marea Britanie

Adevărul despre cererile de azil politic din Marea Britanie de când aceștia au semnat convenția cu privire la refugiați în anul 1951 și in speță privitor la est europeni.

În ziarul britanic “The Tablet” apărut pe 23 Aprilie 1983, se spune în pagina a 3-a despre un caz mai puțin obișnuit…un român dispărut printre străini. Hai să citim articolul…
“Cazul domnului Stancu Păpușoiu, care a provocat un amplu de protest în Parlament, când a fost trimis înapoi în România de către autoritățile britanice luna trecută, este în știri din nou, cu reaparitia acestuia în Austria. Aceasta și alte cazuri recente, cum ar fi cea a familiei Starosta, care a părăsit Cehoslovacia în 1981, iar săptămâna trecută au primit permisiunea excepțională de a rămâne, ridică multe semne de întrebare cu privire la modul în care Marea Britanie tratează acum cei care vin aici pentru a cere azil politic. Lumina reflectoarelor de știri a fost activată in Europa de Est, dar multe alte cazuri legate ca, de exemplu, Iran sau Africa sunt nedeclarate.

British Home Office merge de litera strictă a legii astfel cum este prevăzut de Convenția ONU privind statutul refugiaților, pe care Marea Britanie și alte țări occidentale, au semnat la 28 iulie 1951. O persoană care se califică pentru azil, în conformitate cu definiția adoptată acolo, în cazul în care acesta are “un temei bine întemeiat de a fi persecutat pe motive de rasă, religie, naționalitate” sau “apartenența la un anumit grup social sau opinie politică”. Dar ce este un “temei bine întemeiat de a fi persecutat”? Home Office caută un fel de probă constituit intr-o sfidare categorică a unui regim care duce la perii cu poliția. Dar, la fel in opoziție ar însemna că Marea Britanie nu va primi nici un refugiat din Europa de Est chiar dacă ar fi toți trimiși în închisoare în țările lor.

- Advertisement -

Deci, ce alte criterii ar putea fi acceptabile? În cazul Starostas, au un temei bine întemeiat de persecuție, deoarece ei știau că o dată întorsi în Cehoslovacia, după ce au depășit termenul legal în Marea Britanie, ei nu ar putea obține un loc de muncă – statul fiind angajatorul în Czechoslovacia – însă cei doi fii ai lor, probabil că nu ar fi în măsură să meargă la continuarea studiilor? Home Office a acceptat în cele din urmă aceste considerente, dar fără tragere de inimă, și numai după reprezentările de parlamentari și semnături pe 4.000 de petiții. Cazul lor a fost considerat special din cauza angajamentelor lor religioase, pentru că ei fac parte din Moravia Fraților, dar cineva din Europa de Est in momentul depășirii termenului de stat în Marea Britanie, din orice motiv s-ar confrunta cu dificultăți similare, în cazul în care ar fi fost obligat să se întoarcă acasă.
Atât de mult pentru un principiu, cel al procedurilor adoptate de autoritățile britanice atunci când imigranții cere statutul de refugiat. Aici se face o distincție clară între imigrația legală și ilegală. Un imigrant ilegal cum ar fi dl. Papusoiu are puține drepturi. Când a ajuns în Marea Britanie înghesuit într-un camion, el a fost ținut într-un centru de arest preventiv, și nici o organizație a emigrantilor români sau orice alt grup pentru drepturile omului nu a fost informat; a fost doar întâmplător că Asociația Britanico-Română a auzit despre el. El a fost in UK de cinci luni înainte de a cunoscut pe cineva. Este un astfel de tratament este justificat de faptul că cineva a sosit ilegal?

Oricine a fost strecurat în toată Europa într-un “Juggernaut“, în scopul de a căuta adăpost este puțin probabil să aibă documentele corecte cu el.

De asemenea, apar îndoieli cu privire despre Marea Britanie, dacă ar fi refugiați la rândul lor, ar exista o șansă reală de a vedea dacă alte țări ii vor lua. În cazul domnului Papusoiu, acest lucru cu siguranță nu s-a întâmplat. Dl Waddington a numit un membru al Camerei Lorzilor care au intervenit în numele domnului Papusoiu și care au declarat: “Nu există nici o prevedere în normele de imigrare pentru o persoană să rămână în această țară doar în scopul de a face aranjamente să emigreze într-o țară terță.” Oricum, scrisoarea domnului Waddington a continuat…dl Papusoiu a fost în Marea Britanie începând din aprilie, așa că “a existat o mulțime de oportunități pentru a face aranjamentele necesare pentru a emigra în altă parte“. Cu excepția faptului că in cea mai mare parte, de această dată el a fost la Ashford Internal Centre, neavand mijloace de comunicare.

Atunci când a fost luată decizia finală de a-l deporta, el a primit cand era in detentie, un preaviz înainte cu două zile, unde în cele din urmă a fost escortat intr-un avion românesc in așteptare și plin cu membrii ai securitatii statale.
Familia Starostas au fost mai norocoși. Ei au părăsit Cehoslovacia cu vize de ieșire temporare și au fost lăsati să facă apel atunci când cererea de azil politic le-a fost refuzată. Atât auditorul cât și tribunalul de apel au facut constatări împotriva lor, dar au spus că au existat motive de compasiune. În acceptarea acestea, Home Office le-a acordat permisiunea excepțională de a rămâne pentru încă douăsprezece luni, atunci când situația va fi din nou revizuită.
Acest lucru ridică o altă întrebare. Refugiații ar trebui sa fie lăsati ca in evenimentul de mai sus? Incertitudinea este încă mai rea pentru ei dacă au o familie care ar putea fi separată.

Are motive Home Office să creadă într-adevăr că condițiile din Cehoslovacia se vor îmbunătăți, astfel că, în douăsprezece luni familia Starostas va fi capabila să se întoarcă acasă fără frică?
Autoritățile au o sarcină foarte dificilă. Adevărul este că Marea Britanie are acum legi foarte restrictive, incadrate pentru a preveni imigrația “colorată“. Home Office trebuie să arate că are situatia sub control. Drept urmare, autoritățile interpretează sarcina lor restrictiv și de multe ori – trebuie să fie spus – concret și-au pierdut Marea Britanie numele folosit de a fi un sanctuar spre libertate”…terminat citatul din ziar.

În concluzie, iată de ce Marea Britanie pare să aibă încă semne din trecut, pentru că multe nu prea s-au schimbat în privința est-europenilor. Poate eventual, dacă fiecare si-ar fi trădat țara din estul Europei cu informații sensibile (cum a fost cazul Pacepa), ar fi fost pusă și atunci la îndoială încrederea în statul englez.

Material făcut de Oliver Armand SuperBlackbird

Dacă v-a plăcut acest articol, dati-ne un LIKE pe Facebook, sau urmati-ne pe Google+ Twitter | Pinterest.

- Advertisement -

ULTIMELE ȘTIRI

Te-ar putea interesa și: